Isaia cap 58
"Strigă din toate puterile şi nu te opri, dă drumul glasului să sune ca o trâmbiţă, vesteşte poporului Meu păcatele sale şi casei lui Iacov fărădelegile sale.
În fiecare zi Mă caută, pentru că ei voiesc să ştie căile Mele ca un popor care făptuieşte dreptatea şi de la legea Dumnezeului său nu se abate. Ei Mă întreabă despre legile dreptăţii şi doresc să se apropie de Dumnezeu.
Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte? Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri.
Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.
Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?
Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.
Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.
Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,
Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.
Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.
Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită.
Dacă îţi vei opri piciorul tău în ziua de odihnă şi nu-ţi vei mai vedea de treburile tale în ziua Mea cea sfântă, ci vei socoti ziua de odihnă ca desfătare şi vrednică de cinste, ca sfinţită de Domnul, şi vei cinsti-o, fără să mai umbli, fără să te mai îndeletniceşti cu treburile tale şi fără să mai vorbeşti deşertăciuni,
Atunci vei afla desfătarea ta în Domnul. Eu te voi purta în car de biruinţă pe culmile cele mai înalte ale ţării şi te voi bucura de moştenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a grăit acestea."

Cititi va rog Isaia cap 58 si veti descoperi ce doreste cu adevarat Dzeu de la noi si atunci cand dorim sa postim.

Asa este.... post insemna infranarea la toate nu numai la mancare,degeaba nu mananci de dulce daca in gandul tau porti dusmanie sau barfesti pe cineva.Decat sa-L superi pe Dumnezeu sustinand ca tii doar zicand cu vorba mai bine lipsa!

Asa e Flore ....

CUM SA PRAZNUIM DUHOVNICESTE

Dumnezeu ne învată cum se cuvine a petrece sărbătorile Sale, zicând: Nici un lucru trupesc nu vei face într-însele (Deuteronomul 5, 14; Levitic 23, 3).

Voiti să stiti si să întelegeti care sunt lucrurile trupului si faptele lui? Întrebati pe marele Apostol Pavel si el vă va spune, zicând: Iar faptele trupului sunt cunoscute ca unele ce sunt: preacurvie, desfrâ-nare, necurătie, destrăbălare, închinarea la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, pizmuiri, ucideri, betii, chefuri si alte asemenea (Galateni 5, 19-21).

Vrei să stii si care sunt asemenea cu cele de mai sus? Ascultă dar faptele omului fără de Dumnezeu, care le face împotriva legii Atottiitorului: dăntuirile cele nebunesti, umblarea pe la ghicitori, plimbările cele nepermise, pierderea vremii în desert prin cârciumi si restaurante, pe la clăci, pe la nunti, ascultarea si vederea tuturor acelora care vestesc tie cele ce dărâmă morala si sfintenia vietii tale si nu folosul cel duhovnicesc pentru mântuirea sufletului.

Asadar, acestea si cele asemenea sunt răutătile pe care le vesteste Dumnezeu si le pedepseste cu munca vesnică, de le vom lucra în toate zilele vietii noastre. Căci de vom sărbători făcând aceste fărăde-legi, Îl vom auzi pe Dumnezeu zicând: Sărbătorile voastre le urăste sufletul Meu. Si în alt loc zice: Urât-am, lepădat-am sărbătorile voastre si nu voi mirosi jertfele voastre (Isaia 1, 14).

Vezi că nu le zice acestora sărbători ale Sale, ci ale voastre? Adică ale voastre sunt, că voi păgâneste, nu crestineste, le păziti. Nu sunt sărbătorile Mele, praznicele Mele, ca sărbătorile voastre cele pângărite si ca nelegiuirile voastre. Sărbătorile Mele sunt sfinte si duhovnicesti; deci cu sfintenie si duhovniceste trebuie prăznuite.

Dar vei zice: cum se prăznuieste duhovniceste? De vrei să întelegi aceste lucruri, ascultă:

- Cel ce în zi de sărbătoare si de praznic mare lasă lucrul din mâinile sale si merge la biserică, se împacă cu toti cei ce au fost supărati din familie sau din vecini si în biserică ascultă dumnezeiasca slujbă cu evlavie si cu frică de Dumnezeu, unul ca acela duhovniceste prăznuieste.

- Cel ce în posturi si în zile de sărbătoare petrece în curătie cu sotia sa, duhovniceste prăznu-ieste.

- Cel ce învată pe altul să nu lucreze cele rele si să ierte pe cel ce a gresit, acela duhovniceste prăznuieste.

- Cel ce citeste dumnezeiestile Scripturi si miluieste pe săraci în zi de sărbătoare, acela duhov-niceste prăznuieste.

- Cel ce învată pe cel nestiutor calea cea bună a lui Dumnezeu si mângâie pe cei întristati, pe cei ce au căzut în oarecare primejdii si scârbe, si-i ajută cu tot ce se poate, unul ca acela duhovniceste prăznuieste.

- Cel ce în zi de sărbătoare se duce să cerce-teze pe cei bolnavi si pe cei bătrâni si neputinciosi si le ajută în nevoia lor, acela duhovniceste prăznu-ieste.

- Cei ce învată în zi de sărbătoare pe copiii lor sau pe altii să fie cuminti, să învete rugăciuni către Preabunul Dumnezeu, să nu fure si să nu facă altfel de rău, toti aceia duhovniceste prăznuiesc si cu bucurie de Dumnezeu petrec sfintele sărbători ale Lui.

Iată, fratii mei, prin aceste putine cuvinte v-am făcut cunoscut de ce trebuie să ne ferim în praznicele si sărbătorile noastre si cum trebuie să prăznuim duhovniceste, ca niste adevărati crestini si fii ai Bisericii lui Hristos.

Iar dacă cineva si după ce a auzit aceste învătături, împotrivă va lucra, unul ca acela nu va avea cuvânt de răspuns în ziua mortii sale si la înfricosata judecată a lui Hristos.



Parintele Cleopa

http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou22.htm

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că nu trebuie să săvârşim postul cu mâinile goale: “Când cineva îţi va zice: “Eu am ţinut tot postul”, răspunde-i: “Eu aveam un duşman şi m-am împăcat cu el, obişnuiam să bârfesc şi m-am oprit.”"Postul este infranarea de la toate mancarurile, sau la caz de boala, numai de la unele, de asemenea si de bauturi si de toate cele lumesti si de toate poftele cele rele, pentru ca sa poata crestinul sa-si faca rugaciunea lui mai cu inlesnire si sa-I fie milostiv Dumnezeu insa si pentru a ucide poftele trupului si a primi harul.

Mantuitorul insusi a postit 40 de zile si 40 de nopti in pustie, inainte de a incepe propovaduirea Evangheliei. El ne invata cum sa postim si ne spune ca diavolul nu poate fi izgonit decat cu post si rugaciune. Posteau de asemenea Sfintii Apostoli si ucenicii lor; ei au randuit postul pentru toti crestinii. Sfintii Parinti lauda si recomanda postul cu staruinta. Iata ce spune, de pilda, Sfantul Ioan Gura de Aur: "Postul potoleste zburdalnicia trupului, infraneaza poftele cele nesaturate, curateste si inaripeaza sufletul, il inalta si il usureaza. Postul nu este placut omului bogat, dar este placut celui muncitor. Postul este lungime de viata. Postul este armonie intre trup si suflet cu sanatate indelungata. Prin post descatusezi trupul de lacomie, de lene, de furt, de minciuna, de pizma, de rautate, de sudalma, de batjocora, de fumat, de betie, de indiferentism. Postul nu este o schingiuire a trupului ci o adevarata hrana de viata. Postul cel adevarat nu trebuie sa-l postim numai cu trupul ci si cu sufletul. Adica nu numai sa mancam de post ci si infranandu-ne totodata si de la patimi, pacate si ispite. Odata cu infranarea de la mancarurile de dulce, sa ne silim a ne curati nu numai trupul ci si sufletul, petrecand in rugaciuni si pocainta. Postul adevarat si desavarsit este deci nu numai trupesc ci si sufletesc. Postul de bucate impreuna cu celelalte fapte bune este post. Asa ne invata Biserica in Cantarile Postului Mare, zicand: "sa postim post bine placut Domnului; postul cel adevarat este instrainarea de rautati, infranarea limbii, lepadarea maniei, departarea de pofte de clevetire, de minciuna si de juramant mincinos. Sfantul Ioan Gura de Aur zice: "Postiti ? Aratati-mi-o prin fapte. Cum ? De vedeti pe sarac, aveti mila de el; un dusman, impacati-va cu el; un prieten inconjurat de un nume bun, nu-l invidiati; o femeie frumoasa, intoarceti capul. Nu numai gura si stomacul sa posteasca ci si ochii si urechile si picioarele si mainile voastre si toate madularele trupului vostru. Mainile voastre sa posteasca ramanand curate de rapire si lacomie; picioarele, nealergand la privelisti urate si in calea pacatosilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumusetile straine: gura trebuie sa posteasca de sudalme si de alte vorbiri rusinoase". Postul nu trebuie sa fie o dieta ci o jertfa de credinta. La capatul postului crestinul trebuie sa mearga la preotul duhovnic sa-si marturiseasca pacatele cu sinceritate si cainta ca astfel sa primeasca dezlegare sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos- Sfanta Cuminecatura. Postul i este o mica jertfa adusa de noi crestinii Bunului Dumnezeu fata de Marea Sa Milostivire de atrimite in lume pe Unicul Sau Fiu sa se jertfeasca pentru noi oamenii si sa ne mantuiasca. Tinand Postul va fi pentru noi un castig sufletesc in lupta noastra pentru mantuire.

http://www.ortodoxia.md/articole-si-publicatii/3811-postul-naterii-domnului-remediu-pentru-sufletele-noasre

Inca mai avem timp(pana la inceputul postului) sa ne impacam cu cei care nu vorbim din diverse motive.....

a inceput postul si, cum in post sunt multe ispite, si diavolul se tine de capul nostru sa faca rau, sa ne ajute Maica Domnului sa il tinem pana la capat, mai ales sa nu facem lucruri rele, sa fim cu sufletul curat, ca cel alimentar se tine mult mai usor.
Doamne ajuta!

De multe ori îi vedem pe cei fără pricepere că privesc postul ca pe o corvoadă. Postul nu este o obligație. Postul este o libertate de care profită creștinii. Pentru că au fost vremuri când tirani neghiobi au vrut să strice postul creștinilor. Creștinii au ieșit biruitori în vremea aceea prin minunea făcută de sfântul Teodor Tiron.

Și totuși, dacă nu este obligație, de ce nu te lasă preotul să te împărtășești până nu postești? Doar oamenii care-și folosesc libertatea spre bine și spre a se apropia de Dumnezeu se pot apropia. Voința în folosirea libertății spre bine este esențială pentru a ne putea apropia de Sfintele Taine. Doar cel care conștient de libertatea sa, alege să se apropie de Hristos și să devină una cu El, are voie să se apropie.

Postul este o unealtă suficient de simplă cât să fie la îndemâna oricui. Veți spune că nu oricine poate să nu mănânce zile în șir sau să trăiască doar cu pesmeți și cu apă. Și totuși, oricine poate să urmeze una dintre cele trei căi ale postului: înfrânarea, îndestularea sau săturarea. Nici mai jos, nici mai sus nu se cade să țintim. Sau cum spune apostolul că este cale spre desăvârșire a fămânzi și a se sătura și a le putea pe toate. Nu flămânzirea până la sleire de puteri și nici săturarea peste măsură, până la întunecarea minții. Pentru că una ne împiedică de la a putea cele trupești iar cealaltă de la a putea cele duhovnicești și nu se cade creștinului să necinstească nici una dintre lucrări.

Postul fiind unealtă și nu scop în sine, bine este să luăm aminte la ce folosește și cum se mânuiește această unealtă. Că dacă va vrea cineva să dea găuri cu ciocanul sau să cioplească cu burghiul sau să bată cuie cu dalta, mult se va osteni. Și, dacă este destul de încăpățânat, probabil că va reuși să facă lucrarea și folosind scula care nu este proprie lucrării dar cu multă osteneală și cu multe stricăciuni. De aceea se cade să învățăm meșteșugul fiecăreia dintre unelte și să o folosim pe cea potrivită la momentul potrivit și cu scopul cu care are cea mai mare eficiență. Postul este unealta care ascute mintea și o face foarte sprintenă și ușor despicătoare a înțelesurilor. Dar ceea ce este cel mai important, o face să fie ascultătoare așa fel încât să stea acolo unde o punem. De aceea este atât de important postul, pentru că ne ajută să curățăm rugăciunea de multa alergare a minții în toate părțile. Și nici măcar rugăciunea nu este scop în sine, dar este o unealtă mult mai fină și mai puternică decât postul. Iată așadar că folosim o unealtă simplă ca să ascuțim o altă unealtă mult mai de folos.

Prin urmare, să nu privim postul ca pe o corvoadă. Să nu-l vedem ca pe o osteneală, pentru că nu este. Postul este ceea ce facem de bunăvoie când vrem să ne limpezim mintea ca să putem mai bine să pricepem cele ce sunt de priceput și mai ușor să ne rugăm. Postul este unul dintre primii pași pe care se cade să-i facem când ne hotărâm să ne apucăm de treabă. Așa cum orice om gospodar își drege mai întâi cutea și abia pe urmă se gândește să se apuce de coasă. Pentru ca nu cumva, apucându-se de lucrare, să vadă după două-trei brazde că are coasa boantă și se ostenește în van.
http://www.serafimpantea.ro/2011/03/07/libertatea-postului

Diferiti oameni erau întrebati “ce este postul?”, “de ce tin post?”. Aproape toti au dat niste răspunsuri care m-au pus pe gânduri, care m-au îngrijorat. Unii spuneau că tin post datorită obiceiului, altii pentru sănătate, femeile pentru a da jos câteva kilograme. Din toti cei intervievati, doar unul sau doi au spus că postesc pentru a se pregăti pentru marea Sărbătoare care se apropie.

Este important să învătăm ce este postul pentru că toti dorim să ne împărtăsim cu Trupul si Sângele Domnului Iisus . Iar Sf.Ap.Pavel spune că avem nevoie pentru a ne putea împărtăsi de o pregătire: “Să se cerceteze omul pe sine si asa să mănânce…căci cel ce mănâncă si bea cu nevrednicie, osândă îsi mănâncă si bea…va fi vinovat fată de Trupul si de sângele Domnului.(I Corinteni 11:27-29)”.

Dar oare ce este postul? Ei bine, postul este în primul rând abtinerea de la a face păcate si de la mâncare “de dulce”. Este un exercitiu de înfrânare a poftelor trupului si totodată de întărire a vointei.

După cum am văzut în descrierea anterioară, postul are 2 fete: postul sufletesc(spiritual) si postul trupesc(de mâncare).

Postul sufletesc este abtinerea de la gânduri, vorbe si fapte rele. Pe cât posibil, în această perioadă trebuie să inlocuim obisnuintele noastre cele rele cu unele bune si plăcute lui Dumnezeu cum ar fi rugăciunea, mersul la biserică si faptele de într-ajutorare a semenilor nostri aflati în nevoi.

Postul trupesc înseamnă abtinerea de la mâncarea asa-zisă “de dulce” adică: lapte, ouă, carne, peste si derivate ale acestora, si nu în ultimul rând alcoolul. Această abtinere ajută la scoaterea din trupul nostru a toxinelor, eliberându-l de lene si patimi. Evident, pentru a avea efect, trebuie să fie însotit de postul sufletesc.

Mărturisirea de Credintă a Bisericii Ortodoxe spune: “Postul este înfrânarea de toate mâncărurile de dulce, sau, la caz de boală numai de unele, de asemenea si de băuturi si de toate cele lumesti si de toate poftele cele rele, pentru ca să poată crestinul să îsi facă rugăciunea lui mai cu înlesnire si să îi fie milostiv Dumnezeu. Încă si pentru a ucide poftele trupului si a primi harul lui Dumnezeu”.

Sf.Ioan G.A. spune că postul “potoleste zburdălnicia trupului, înfrânează poftele cele nesăturate, curăteste si înaripează sufletul, îl înaltă si îl usurează.”

Trebuie să stim că postul a fost pus pentru a ne ajuta, si nu pentru a ne îmbolnăvi. Din această cauză, Biserica tine cont atât de vârsta cât si de starea sănătătii celor care vor să postească. Pentru unii ca acestia, există dezlegarea, adică îngăduinta de a scurta perioada de post dar si de a mânca unele mâncăruri de dulce. Toate acestea,însă, trebuie stabilite împreună cu preotul duhovnic.

Dacă pentru postul trupesc există unele exceptii, pentru cel sufletesc nu există. Dacă ar lipsi postul sufletesc, atunci acesta nu s-ar mai numi post ci regim.

Postul este de mai multe feluri:

1. postul negru(ajunare) - nu se mănâncă si bea nimic cel putin o zi

2. postul aspru- este ajunarea propriu-zisă- nu se mănâncă si bea până la asfintitul soarelui, iar atunci se consumă doar hrană uscată.

3. postul obisnuit

4. postul usor(dezlegarea)- atunci când e voie să se mănânce unele mâncăruri de dulce: peste, vin etc.



Iubiti credinciosi,

În încheiere as vrea să-l citez tot pe marele teolog Sf.Ioan Gură de Aur care spune: “Postiti? Arătati-mi-o prin fapte! Cum? Dacă vedeti un sărac, aveti milă de el; un dusman, împăcati-vă cu el, un prieten
înconjurat de un nume bun, nu-l invidiati, o femeie frumoasă, întoarceti capul în altă parte. Nu numai gura si stomacul vostru să postească, ci si ochiul, si urechile, si picioarele, si mâinile si toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate de hotie si lăcomie. Picioarele, nealergând la privelisti urâte si în calea păcătosilor. Ochii, neprivind cu ispitire la frumusetile străine… Gura trebuie să postească de înjurături si de alte vorbe rusinoase.”

Stiind acum ce avem de făcut, să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne trimită ajutorul Său, pentru a lupta cu ispita diavolului, pentru a putea iesi din Postul acesta mai curati, mai buni si vrednici de a ne împărtăsi cu Trupul si Sângele lui Mântuitorului Hristos.

AMIN!
http://oradereligie.uv.ro/p_post.htm

Acum la sfarsitul postului pot sa spun ca retinerea de la mancarurile de dulce si relatiile trupesti sunt floare la ureche,in schimb am avut cateva zile de groaza,am avut cateva caderi urate si tare rau imi pare ,de abia astept sa stau de vorba cu preotul si sa ma spovedesc....E adevarat ca diavolul ne ispiteste,bineinteles din pricina pacatelor si slabiciunilor noastre,greseala mea a fost ca n-am tacut cand trebuia si m-a invins............
I-am zis sotului sa ia anafura de la biserica sa iau dimineata(cat a fost in post),va spun sincer ca am luat doar doua zile, am renuntat pentru ca alea doua zile m-am ciondanit cu sotul si mi-a iesit din gura cuvinte urate,pfiu.........dupa ce realizam ce-am zis imi venea sa-mi dau palme ,simt ca l-am tradat pe Hristos..............

off flore, dar de ce?
pt mine, sper sa fie un inceput si sa o tin tot asa.
m-am simtit asa de bine ca am putut sa tin post, ca m-am spovedit, ca am mers la biserica.
Dumnezeu m-a ajutat.

Flore ,ca postul sa fie complet ar fi trebuit sa-l inchei cu spovedanie si impartasanie,e adevarat ca de multe ori ne lasam influentati de gandul cel rau dar e bine sa ne ridicam la timp incat sa nu prinda radacini pacatul!!!Acum dupa ce sa incheiat postul am simtit o mare liniste si pace in famile ,chiar ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ascultat ruga,nu-mi doream nimic mai mult....ma uit la Andrei si nu-mi vine sa cred cat e de linistit acum,pana acum cateva zile eram disperata ,nu stiam cum sa-l mai linistesc ,nu mai era chip cu el...acum parca e un mielusel...eu cred ca conteaza mult si spovedania si impartasania ambilor parinti...da fuguta repede la preot si te spovedeste ,el stie cel mai bine ce canon ti se cuvine.