Usor,usor ne pierdem din traditii...Tu ce alegi si de ce?Care iti aduce mai multa fericire in suflet?

Trebuie sa aleg? Valentine mi se pare prea comerciala, dragobete e de-a noastra ... "neaosha" ... si citeam anul trecut cate obiceiuri sunt in ziua asta, dar se pierd in timp... De fapt conteaza sa iubesti si sa fii iubit, sa apreciezi partile bune ale celui de langa tine si sa fii apreciat ... si pentru asta nu cred ca ne trebuie o zi speciala, dar daca sunt ...

pe sotul meu il cheama si valentin, dar nu prea am tinut cont de valentine's day sa sarbatorim.

Eu n-am nici o treaba cu ziua indragostilor luata de la americani,mi se pare ceva banal,ca mai tot ce-am imprumutat de la altii.De parca ne-ar trebui o zi anume sa ne dovedim dragostea fata de ceilalti...Sunt destule famili sau tineri care de ziua indragostilor isi fac declaratii peste declaratii,cadouri peste cadouri iar in restul zilelor numai indragostiti nu poti sa-i numesti.Sunt curioasa,cam cat timp ne va trebui sa avem si noi romanii thanksgiving day,ca doar de.....

Ziua sf Valentin mi se pare o sarbatoare comerciala si nu una religioasa scrisa in calendar.Pentru mine prea putina importanta are ,daca sotul ma iubeste nu e neaparat nevoie de o zi speciala ,iubirea adevarata se arata in fiecare zi la bine si la greu, nu e nevoie sa astept ziua asta speciala sa primesc lucruri materiale ci mai important e sa fie cinstit ,bun si sa-mi ofere liniste ,dragoste si armonie in casa,asta imi doresc cel mai mult.

Pe 24 februarie, in ziua cand Biserica Ortodoxa sarbatoreste Aflarea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, spiritualitatea populara consemneaza ziua lui Dragobete, zeu al tineretii in Panteonul autohton, patron al dragostei si al bunei dispozitii.


La noi, Dragobete era ziua cand fetele si baietii se imbracau in haine de sarbatoare si, daca timpul era frumos, porneau in grupuri prin lunci si paduri, cantand si cautand primele flori de primavara. Fetele strangeau in aceasta zi ghiocei, viorele si tamaioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le pastra pana la Sanziene, cand le aruncau in apele curgatoare. Daca, intamplator, se nimerea sa gaseasca si fragi infloriti, florile acestora erau adunate in buchete ce se puneau, mai apoi, in lautoarea fetelor, in timp ce se rosteau cuvintele:

"Floride fraga
Din luna lui Faur
La toata lumea sa fiu draga
Uraciunile sa le desparti".



In dimineata zilei de Dragobete fetele si femeile tinere strangeau zapada proaspata, o topeau si se spalau cu apa astfel obtinuta pe cap, crezand ca vor avea parul si tenul placute admiratorilor.

De obicei, tinerii, fete si baieti, se adunau mai multi la o casa, pentru a-si "face de Dragobete", fiind convinsi ca, in felul acesta, vor fi indragostiti intregul an, pana la viitorul Dragobete. Aceasta intalnire se transforma, adesea, intr-o adevarata petrecere, cu mancare si bautura. De multe ori baietii mergeau in satele vecine, chiuind si cantand peste dealuri, pentru a participa acolo la sarbatoarea Dragobetelui. Era o sarbatoare a grupurilor de tineri care ieseau din sat la padure, faceau o hora, se sarutau si se imbratisau. Avea toate trasaturile unei sarbatori premaritale, de antamare a unor relatii intre tinerii din comunitate, ce anticipau nuntile.


Uneori, fetele se acuzau unele pe altele pentru farmecele de uraciune facute impotriva adversarelor, dar de cele mai multe ori tinerii se intalneau pentru a-si face juraminte de prietenie.

Se mai credea ca in ziua de Dragobete pasarile nemigratoare se aduna in stoluri, ciripesc, isi aleg perechea si incep sa-si construiasca cuiburile, pasarile neimperecheate acum ramanand fara pui peste vara. Oamenii batrani tineau aceasta zi pentru friguri si alte boli.



Dragobetele era sarbatorit in unele locuri si la data de 1 martie, deoarece se considera ca el este fiul Dochiei si primul deschizator de primavara.


Obiceiurile de Dragobete, zi asteptata candva cu nerabdare de toti tinerii bucovineni, au fost in buna parte uitate, pastrandu-se doar in amintirea batranilor. Iar in ultimii ani, Dragobetele autohton risca sa fie dat cu desavarsire uitarii, el fiind inlocuit de acel Sfant Valentin ce nu are legatura cu spiritualitatea romaneasca.


http://www.crestinortodox.ro

Ziua de 14 februarie a devenit de ceva vreme, o zi pentru consumatorii de cantitate. Sunt multe persoane care, in aceasta zi, se inghesuie cand aud de un concurs care are la baza sarutul. Nu conteaza ca nu cunosti persoana pe care urmeaza sa o saruti, ca esti lipsit de simtaminte, important e sa castigi premiul. Iar daca o cunosti, sau mai mult, daca o iubesti, ce rost are sa te iei la intrecere cu altii sarutand? Are, devii penibil.

Daca iubirea comerciala dureaza doar o zi, negustorii nu stau cu mainile in san. Impacheteaza tot ce au in inimioare. Iar oamenii sunt dornici sa adune cat mai multe inimioare de acest gen. Se cer mai mult astea, decat cele care bat.

E uimitor cu cata lejeritate imprumuta romanul pseudo sarbatori. A iubi inseamna a fi intr-o continua sarbatoare. Deci, iubirea nu are termen de garantie, ea nu este valabila doar o zi.

Sunt posibile astfel de zile pentru ca purtam masti. Iar sarbatorile de acest gen, intretin mastile. Cei care nu poarta masti, sunt dezgustati de cum primesc oamenii ziua de 14 februarie. Oamenii firesti, nu se indragostesc doar pentru ca exista o zi de acest gen, iar cei ce iubesc, nu iubesc mai aprins pentru ca s-a ridicat o zi la rangul de „ziua indragostitilor”. Se uita ca nu sarbatoarea provoaca iubirea, ci iubirea naste sarbatoarea, ca bucurie a intalnirii.

Sfantul Valentin, cinstit pe 14 februarie (dupa calendarul apusean) si pe 30 iulie (in calendarul rasaritean), a fost martirizat pentru ca a casatorit tineri, in secret, in timpul imparatului Claudius al II-lea, iar noi, in aceasta zi, vrem casatorii de o zi. Mentionam ca imparatul Claudius eliberase un decret prin care interzicea oficierea casatoriilor soldatilor, pe motiv ca nu putea avea o armata puternica cu soldati casatoriti. Acest sfant, luptand impotriva desfraului impus de imparat, poate fi considerat sfantul casatoriei.

Esti considerat depasit, inactual, demodat, daca nu saruti si imbratisezi in aceasta zi. In ochii celor ce pretuiesc Valentine's day, sarutul si imbratisarea sunt lipsite de valoare in celelalte zile. Acest lucru ne aminteste de serbarile pagane, numite Lupercalia. In cadrul acestor serbari, exista si obiceiul ca numele tinerilor necasatorite sa fie introduse intr-o urna, din care burlacii trageau cate un bilet. Conform obiceiului trebuia sa o curteze si sa aibe o relatie trupeasca cu ea, in vederea potrivirii pentru casatorie.

Au fost si poate mai sunt persoane care au spus ca nu e nimic rau in a avea o zi inchinata dragostei. Tinand seama de faptul ca dragostea trebuie traita, nu o putem reduce la o singura zi, pentru ca ea nu poate fi consumata.

http://www.crestinortodox.ro/editoriale/valentine-day-pseudo-sarbatoare-99177.html

E frumos să sărbătoreşti iubirea, e frumos să dăruieşti, e frumos să faci surprize, e tare frumos să fii tânăr şi indrăgostit, să ai fluturaşi în burtă când te duci la întâlnire.... e frumos să-ţi petreci timpul cu cel drag, e frumos să vorbeşti de o sărbătoare a iubirii. Ce e mai frumos oare decât să sărbătoreşti iubirea, cu cel iubit ?
Dar oare e Valentine's Day o sărbătoare a iubirii? În primul rând cei care ne-au adus această sărbătoare din motive comerciale, nu vorbesc deloc de Sfântul Valentin ci doar de inimioare, ciocolată, amor, romantism, şi multe altele, dar niciodată despre cel care ei spun că este ocrotitorul iubirii.
În al doilea rând mass-media şi marile magazine se folosesc de fel şi fel de stereotipuri, de momente romantice, de diferite modele de a-ţi petrece ziua pentru a le flutura prin faţa tinerilor şi pentru a-i face să plătească pentru a putea şi ei crea un astfel de cadru romantic prin diferite cadouri.
Si in al treilea rand, ca să mă bucur alături de persoana iubită:

* nu trebuie neaparat să luăm o cină romantică la restaurant
* nu e obligatoriu să vin cu un buchet de trandafir şi cu o inimioară roşie
* nu trebuie neaparat să vedem un film şi apoi să facem dragoste
* nu e musai să mergem la Paris sau Londra
* nu trebuie să-i aduc în dar o bijuterie de aur sau o haină de blană
...ci putem să ne bucurăm oriunde, putem să fim fericiţi în orice loc. Iubirea nu are limite, iubirea nu are reguli, iubirea nu se defineşte, iubirea nu se circumscrie unui spaţiu şi nu e legată de obiecte....
Iubirea nu apare la comandă printr-o atmosferă romantică, iubirea nu se cumpără şi nici nu se stimulează cu diferite daruri...iubirea se trăieşte!
"Iubirea îndelung rabdă; Iubirea este binevoitoare, Iubirea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Iubirea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Iubirea nu cade niciodată." (Sfântul Apostol Pavel)
Iubirea nu e doar pentru cei bogaţi, nu e doar pentru cei ce-şi pot permite să dăruiească, iubirea e pentru toţi.

Iubirea poate fi trăită oriunde şi oricând, atâta timp cât eşti cu cel drag lângă tine.
Şi dacă tot vorbim de iubire, ştiu pe Cineva care mă iubeşte mai mult decât soţia, mama, sau sora mea...Cineva care şi-a dat viaţa pentru mine, Cineva care are răbdare cu mine, Cineva care mă ridică atunci când cad, mă întăreşte când sunt slab, mă apăra când nu mai pot, Cineva care mi-a dăruit mai mult decât i-am cerut, Cineva care mi-a iertat mai mult decât am făcut...
Ziua iubirii este Învierea !

http://www.ortodoxia.md

frumos!

am o mare rugaminte,daca avem un minunat forum religios care se bazeaza pe cuvantul lui DUMNEZEU,haideti sa nu amestecam cu subiecte care tin de obiceiuri si traditii omenesti,putem chiar sa initiem un astfel de forum,dar cand vorbim despre teme biblice,sa ne referim doar la ce ne spune biblia,care este defapt Cuvantul lui DUMNEZEU pentru noi.

eu nu cred ca s-a scris ceva deplasat la acest subiect.

Forumul acesta este unul vast,in care se respecta religia ortodoxa,sunt subiecte in care se poate vorbi si citi despre ceea ce ne spune Biblia,dar si subiecte in care facem deosebirea dintre real si ceea ce omul a inventat pe parcursul anilor.Nu putem vorbi doar in citate si pilde pentru ca nu suntem atat de cunoscatori,avem foarte multe de invatat!
Nimic din ce se gaseste aici nu e in afara temei(cu exceptia unor cateva subiecte la "despre noi")

Revenind la Sfantul Valentin pe care azi tinerii si nu numai il sarbatoresc, din cate am citit am inteles ca este o sarbatoare a catolicilor.

De la o vreme, sărbătoarea Sfântului Valentin este, la noi, asociată Dragobetelui, iar în această perspectivă titlul articolului meu se cuvenea să aibă un copulativ „şi”, în locul disjunctivului „sau”. Motivul pentru care am ales totuşi această formă este acela că două personaje – da, personaje, pentru că persoana sfântului este incertă formal, iar
Dragobetele nu a existat ca atare, el fiind o creaţie a etosului popular – sunt reciproc şi fundamental exclusive.

Este cunoscut faptul că sărbătorirea publică a Sfântului Valentin – prezent de altfel în calendarul ortodox la data de 30 iulie (în zi de post, ca „Sf. Mc. Valentin, Ep. Umbriei”, alături de Sf. Ap. Sila, Silvan, Crescent, Epenet şi Andronic; Sf. Mc. Iulita), precum şi la 6 iulie (Valentin Preotul) – a început la noi în anii ’90, ca un produs media importat din lumea occidentală, dacă nu mă înşel, graţie ProTV. Ca o paranteză deocamdată, un alt produs media de import, de prin anii ’30, este renumitul Moş Crăciun, născut pentru a îndulci criza economică a acelor ani într-un program publicitar Coca-Cola (aceasta este, însă, o altă poveste, bună de spus iarna viitoare „la gura sobei”). Foarte interesant e faptul că toată lumea „ştie” că Valentin este „sfânt catolic”. Sigur că, pricipial, pentru unii, mai ecumenici în gândire, este greu de acceptat ideea că pe lumea cealaltă ar exista sfinţi catolici şi sfinţi ortodocşi (valabil şi pentru alte confesiuni, fireşte), dar te poţi pune cu subcultura maselor? Nu poţi! Poate doar Biserica Ortodoxă s-ar putea pune, dar ea are de apărat nişte valori proprii şi, din păcate, după cum se pare, perene. Între acestea, delimitarea strictă de ne-ortodocşi, pentru păstrarea purităţii.

În consecinţă, la fel cum a îmbrăţişat cam tot ce a iţit gândirea resentimentară şi retrogradă de pe la noi, BOR a îmbrăţişat şi Dragobetele, un produs tradiţional popular, de casă, fără E-uri. Şi astfel, pentru toată lumea cu ceva carte, etnologii Simion Florea Marian şi, mai recent, Ion Ghinoiu, au devenit lectură obligatorie la fiecare început de an. Restul lumii, cu abilităţi internautice (precum şi redactorii de ştiri, cu abilităţi de tot felul), dă căutare în cyberspaţiu (apropo, termenul este validat de „aproximativ 31000” de intrări pe Google) pe „dragobete” (cu
varianta năucitoare „dragobete la români” – poate ne spune cineva unde altundeva?), aflând tot ceea ce au scris cei doi, dar din alte surse.



Sfântul Valentin, Episcopul Umbriei, sec. III

În Biserica Catolică, Sf. Valentin, amintit iniţial pe 14 februarie, a fost scos din calendar prin 1969 din cauza subţirimii şi ambiguităţii (sunt cel puţin trei „Valentini”) datelor referitoare atât la persoana sa, cât şi la faptele care au condus la consacrarea lui ca sfânt – astăzi, la respectiva dată, catolicii îi amintesc pe Sfinţii Chiril şi Metodiu, ca o ironie parcă la adresa deschiderii ecumenice ortodoxe. Sf. Valentin există însă, după cum am văzut, în calendarul BOR, fiind în consecinţă pomenit cum se cuvine în ziua de 30 iulie (plus cel amintit în Sinaxar la 6 iulie, dar acesta a fost martirizat în Persia şi nu se pune, nu-i aşa?). Deci, stimaţi apărători ai valorilor ortodoxe, conform calendarului BOR, Valentin
nu este „sfânt catolic”. Oricum nu ar fi putut fi, ţinând cont de faptul că cel la care face referire calendarul ortodox pe 30 iulie a fost martirizat pe la sfârşitul secolului al treilea.

La rândul lui, şi Dragobetele este şi nu este. Este pentru că apare în tradiţia populară, şi nu este, pentru că apare zonal. Ca atare, neavând o răspândire pe întreg teritoriul, sau pe arii etnografice foarte mari, nu are relevanţă decât pentru cei care îl (re) cunosc. Urmează inevitabilele citate din Simion Florea Marian: „După credinţa poporului, 24 februarie,
adecă Dragobetele, este ziua în care se împărechează toate păsările şi animalele”. Ca atare, este o zi foarte bună şi pentru un ritual de îndrăgostire a tinerilor. Din nou, Simion Florea Marian: „Băieţii şi fetele au, deci, credinţă nestrămutată că în această zi trebuie ca şi ei să glumească, să facă Dragobetele, după cum zic ei, ca să fie îndrăgostiţi în tot timpul anului. Iar dacă în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se crede că tot anul nu va fi iubită de nici un băiat, şi viceversa”.


Nu toţi locuitorii României s-au născut însă la sat, şi dintre cei născuţi la sat nu toţi au văzut lumina zilei pe aceleaşi meleaguri. În realitate, obiceiurile de Dragobete sunt destul de restrânse din punct de vedere etnografic la câteva zone din Muntenia, Oltenia transcarpatică, Dobrogea. Lucrurile stau cu totul altfel însă, dacă are loc, fie şi involuntar, un fel de Dragobete reloaded, adică resuscitarea şi extinderea acestui obicei la scară naţională – ceea ce se întâmplă la
televiziuni, radio şi în presă în fiecare lună februarie putând conduce la această presupunere. Un fenomen asemănător s-a petrecut cu mărţişorul: o datină eminamente rurală a fost transferată la oraş, părăsind satul şi devenind cvasi- citadină. Să mai remarcăm un fapt referitor la Dragobete: există, după Simion Florea Marian, două momente de sărbătorire a Dragobetelui, în funcţie de diferitele zone ale ţării: 24 februarie şi Dragobetele cap de primăvară (i.e.
prima zi de martie) - Dragobetele cap de vară.

Principial, miezul problemei Sf. Valentin versus Dragobete ar fi următorul: Biserica Ortodoxă ar putea să ia atitudine în această chestiune prin prisma unei competenţe izvorâte dintr-o informare temeinică privind propria istorie. Dragobetele este o datină de sorginte păgână, precreştină, şi nu poate înlocui sub nici o formă şi în baza niciunei argumentaţii, fie aceasta susţinută chiar şi printr-un discurs anti-catolic, o sărbătoare creştină. În plus, calendarul catolic, spre deosebire de cel ortodox, nefăcând referire la Sf. Valentin, sărbătoarea nu există sub umbrela Bisericii Catolice.

Nefiind în obiectivul acestui articol un studiu privind problematica Sfântului Valentin, se poate afirma fără tăgadă că datina, prin mijlocirea literaturii, a surmontat în cele din urmă religia. Astfel, deşi originea sărbătorii amoroase Valentine’s Day este disputată, cea mai veche referinţă aparţine scriitorului englez Geoffrey Chaucer, care, spre sfârşitul secolului al XIV-lea, scrie în lucrarea Parlamentul păsărilor, cu referire la căsătoria regelui Angliei Richard II cu Ana de Boemia: „Aceste-au fost în a Sfântului Valentin zi/ Când toate păsările-şi caută perechea”. Deja la începutul secolului al XVII-lea, în vremea lui Shakespeare, sărbătoarea avea semnificaţia de astăzi: „Cum mâine-i Sfântul Valentin, / Din zori voi aştepta / La uşa ta, căci vreau să fiu / Eu, Valentina ta. / El s-a sculat şi s-a încins / Şi-ndat i-a descuiat; / Ea fată a intrat la el, / Dar fată n-a plecat” (Hamlet, IV, 5).

În încheiere, trebuie amintit că o biserică din Bucureşti, Delea-Nouă Calist, în anul 2005, a primit în dar de la Episcopia din Terni, în Italia, care deţine moaştele Sf. Valentin pomenit la 30 iulie, o părticică din trupul acestuia.
http://www.revistaclipa.com/2789/2010/01/confluente/sfantul-valentin-sau-dragobetele

Citeste cartea online Despre iubire - Maica Domnului + Sf Valentin si Sf Ap Simon Zilotul = ocrotitori ai indragostitilor si ai celor care vor sa-si afle soarta/perechea si sa se casatoreasca

Intr-adevar, Sfantul Valentin este numit ,,ocrotitorul iubirii”, fiind sarbatorit in calendarul catolic pe 14 februarie, insa cei ce au creat “Valentine`s Day” nu vorbesc deloc de Sfântul Valentin ci doar de inimioare, ciocolată, şi multe alte dulcegarii, dar niciodată despre viata celui numit ,,ocrotitorul iubirii”. Nu vorbesc despre iubire ca sentiment de taina mare intre doua persoane, ci de o iubire materiala si senzuala, promovand o iubire bolnava.

Daca iubim, nu iubim in aceasta zi mai mult decat in celelalte, si gata. Caci iubirea noastra trebuie sa fie desarvarsita, precum si iubirea Tatalui este desavarsita pentru noi. Porunca ne-a dat El sa ,,ne iubim unul pe altul”…Nu a spus sa ne iubim intr-o zi de ocazie, cu sentimente tot de ocazie, ci doar sa ne iubim mereu unul pe altul, cu dragoste curata. Cat de minunat poate fi sa-ti iubesti aproapele! Chiar si persoana iubita – sa o vezi ca pe “aproapele” tau.

Ne-am obisnuit sa traim in minciuna, intr-o continua amagire ce se afla in lume. Insa iubirea nu apare printr-o atmosferă romantică, iubirea nu se cumpără şi nici nu se dovedeste cu daruri impresionante…iubirea se trăieşte necoditionat.

Pe de alta parte, sunt si multi tineri ce se intristeaza deoarece de “Valentine`s Day” nu au cu cine sa petreaca aceasta zi. Fratilor, trezirea! Decat sa sarbatorim aceasta zi intr-un mod superficial, cu cineva care mai tarziu ne va intoarce spatele, mai bine cadem in fata Domnului multumindu-I pentru iubirea si ocrotirea Sa, caci aceasta nu se compara cu nimic din lume. Chiar de nu il avem pe cel dupa care tanjeste inima, nu ramanem singuri. Si ne daruieste El, la momentul potrivit, iubirea adevarata a unei persoane, nu cea de ocazie a Valentine’s Day. Si pana la urma ce este frumos si ce este dureros? Sa sarbatorim iubirea de ocazie, cu prietenul(a), ca mai apoi sa plangem in pumni la despartire ca era defapt o amagire, sau sa fim rabdatori ca mai apoi sa sarbatorim zilnic, atunci cand suntem copti sufleteste, impreuna cu persoana potrivita?

Dar mai avem noi nevoie de cadouri, ciocolata si inimioare, cand Domnul ne ofera iubirea si bunatatea Sa cea nemasurata? Incepe Postul Sfintelor Pasti. Prin suferinta, patimile si prin rastignirea Sa, Domnul ne arata sensul distinct, pur si etern al iubirii. Se rastigneste pentru noi din iubire. Am avea noi curajul sa patimim macar un pic, pentru cel iubit? Nu. Insa Domnul o face. La fiecare Sfanta Liturghie se jertfeste pentru noi, cei nerecunoscatori si plini de pacate.

Dumnezeu este iubire, deci sa fim si noi copii ai Iubirii. Sa ne bucurăm oriunde si oricand. Avem dreptul de a fi fericiţi în orice loc si in orice zi, iar iubirea sa o daruim in orice clipa, caci Iubirea Lui nu are limite, ci este nemarginita si neasemanata…

,,Iubirea nu cade niciodată”. (Sfântul Apostol Pavel)
http://stiri.ortodoxe.org/site-uri-personale/ortodoxia-tinerilor/iubirea-nu-se-naste-printr-un-cadou