În ultimii ani s-a vorbit mult de Ecumenism. Se face multă reclamă la el, termenul de ecumenism fiind popularizat cu multă dibăcie. Se depun eforturi mari şi concertate pentru ca el să apară în faţa lumii ca un lucru plin de importanţă, impunându-se ca ceva de absolută necesitate pentru mântuirea umanităţii.
Termenul ecumenism nu provoacă reacţii de împotrivire, poate pentru că în Biserica noastră sunt folosiţi termeni asemănători, ( Sinod ecumenic, Patriarhie ecumenică, etc.). În aceste condiţii, cititorul neavizat (neobişnuit să fie susceptibil) a unui articol de ziar sau ascultătorul neinformat al unei predici cu referire la «Mişcarea ecumenică» sau la «Unirea Bisericilor», nu vede nimic rău în acestea.
Datorită ignoranţei care domină şi a propagandei dezlănţuite, crede, desigur, că este vorba de ceva foarte bun, creştin şi folositor. Astfel, fără să cunoască exact ce înseamnă cuvântul ecumenist, devine şi acesta ecumenist, măcar pentru simplu motiv de a nu părea retrograd sau obscurantist în ochii celorlalţi.

Mulţi sunt atraşi de acest fenomen din pricina lipsei unei informări corecte, care ar putea face lumină în privinţa rolului adevărat jucat de ecumenism. De aceea, în momentul în care se întâmplă să întrebi brusc pe cineva:
¬ Eşti pentru ecumenism? pentru «Unirea Bisericilor» ? înainte ca să apuci să mai adaugi ceva, el îţi va replica imediat:
 Desigur …că sunt pentru ecumenism… Sunt pentru unire!!!
Omul, de regulă, nu prea ştie despre ce este vorba…

El se grăbeşte să dea un răspuns la o problemă deosebit de importantă fără să ştie nimic, vorbind de un lucru pe care în esenţă îl ignoră. Sau, mai de grabă, vorbeşte de ceva ce îi pare bun, frumos şi având un caracter cât se poate de creştinesc. Iar acest fapt se datorează propagandei ecumeniste ce i-a lăsat o astfel de impresie, datorită cadrului confuz, fără limite precise creat de aceasta.
O astfel de ignoranţă sau indiferenţă în chestiunea ecumenismului nu este o simplă neglijenţă, ci o adevărată crimă la nivelul credinţei.

Despre toate acestea, cititorule, vei avea ocazia să citeşti în paginile ce urmează în cartea de faţă.
Putem spune că am încercat o deconspirare, o «dezgolire» a ecumenismului şi sperăm că am reuşit s-o facem, într-o oarecare măsură, prin puterea şi spre slava Domnului nostru Iisus Hristos Îţi înfăţişăm, aşadar, un ecumenism «dezbrăcat» de minciună şi ipocrizie, care va căpăta trăsăturile unei adevărate crime, imense şi întunecate împotriva umanităţii.
Priveşte, aşadar, cu atenţie această creaţie a întunericului. Ia aminte cu răbdare la această enormă minciună atât de amăgitoare.
Urmăreşte cu atenţie tot acest nimic, lipsit de consistenţă, căruia se încearcă să i se dea un ipostas, un înţeles şi un conţinut bun, depunându-se eforturi susţinute pentru a fi înfăţişat asemenea unui Deux ex machina , ce va mântui lumea, dar care în realitate complotează cum s-o distrugă.
Desigur că citind şi studiind te vei îngrozi în faţa înşelăciunii şi a planurilor diabolice care se ascund în spatele cuvântului ecumenism
Vei vedea că ecumenismul este o alcătuire demonică şi vei înţelege cât de mare este pericolul prin care trece creştinătatea şi lumea întreagă din pricina lui. Atunci îţi vei da seama cât de înşelătoare sunt toate lozincile pe care ecumenismul îl pune la bătaie. Vei vedea clar cine sunt şi pentru cine lucrează cei care vorbesc continuu de ecumenism, despre Mişcarea ecumenică sau despre «Unirea Bisericilor».

Ne doare şi plângem din adâncul sufletului pentru că în această înşelare îngrozitoare a ecumenismului au fost atrase şi persoane sus puse, diriguitori ai Bisericii şi ai societăţii. Ne doare şi ne tânguim pentru cei care crezând că fac bine Bisericii şi ţării susţin ecumenismul blestemat, războindu-le în fapt pe amândouă.
Plângem pentru ei că au ajuns să se întovărăşească cu duşmanii lui Hristos şi ai neamului, conlucrând fără să-şi dea seama cu aceia care pregătesc zdruncinarea Bisericii şi dispariţia neamului.
Îi chemăm, aşadar, pe aceştia să-şi pună în paranteze pentru puţin sentimentele de afecţiune nutrite până acum faţă de ecumenism, să-şi vină în fire, să-şi reconsidere poziţia ce o au faţă de aceasta problemă, întrebându-se cu seriozitate, cine direcţionează toată această mişcare, planurile cui le serveşte şi ce pericole ne pasc dacă continuăm pe această linie.

Trebuie să ştim încă de acum că Biserica ortodoxă nu va deveni niciodată un instrument al puterilor întunericului. Nu se va supune Antihristului. Nu va face alianţe cu idolatria aşa cum îşi doreşte ecumenismul. Hristos va învinge pentru «că a venit ca un biruitor şi ca să învingă».
Am scris acest cuvânt în Athena, la mânăstirea Petrachi, pe 28 oct. 1971, în ziua în care Grecia săracă în mijloace militare a spus acel eroic «Ohi» (Nu) cotropitorilor demenţi, care urmăreau să cucerească lumea.

Am scris toate acestea şi pentru că m-am gândit că astăzi este imperioasă nevoia ca Grecia ortodoxă să trâmbiţeze până la marginile pământului un nou istoric «Ohi». Nu pentru a izbăvi lumea de un cotropitor lumesc, ci de unul mult mai perfid care se numeşte ecumenism.
Arhim. Haralambie ,D.V
Stareţul Sf. Mânăstiri Petrachi

Ce este ecumenismul?

Ecumenismul este o mişcare mondială a Sionismului internaţional şi are ca unic scop cucerirea politică şi religioasă a lumii.
Ecumenismul apare în ochii lumii ca o mişcare mondială ce urmăreşte unirea politică, economică şi religioasă a umanităţii.
La prima vedere, desigur, pentru cei ce nu ştiu cum stau lucrurile, un astfel de ţel care vizează unirea omenirii pare bun şi folositor. Şi aceasta pentru că în ecumenism este trâmbiţată cu insistenţă acea lozincă superficială despre pace, pe care şi-o doresc cu toţii, la care se adaugă şi cea referitoare la unitate, un deziderat urmărit de toţi.
În acest cadru al ecumenismului toţi vorbesc la unison despre iubire. Şi cine este acela ce poate zice că nu-şi doreşte aşa ceva. Însă iubirea promovată de ecumenism este o mare înşelare. Ea nu porneşte din iubire pentru aproapele, aşa cum ne-a învăţat Hristos, ci, în realitate, din ură, ipocrizie şi minciună, având în vedere că se urmăreşte păcălirea şi supunerea tuturor.

De aceea, în timp ce îi auzim vorbind de unitate, pace, iubire, conlucrare economică şi monedă unică, vedem însă, pe de altă parte, accentuarea, ascuţirea, cultivarea diferenţelor, disputelor şi a urii. Băgăm de seamă că, în fapt, este vorba de o acţiune diplomatică, politică care duce la prăbuşirea şi dispariţia statelor mici şi slabe.
Însă nu vom lungi aici mai mult cuvântul despre lanţul satanic al puterilor întunericului, care pregătesc în secret distrugerea neamurilor şi în special al statelor creştin ortodoxe. Acest aspect poate fi cercetat de alţii mai pregătiţi pentru aşa ceva. Noi vom insista aici numai pe ecumenismul religios.

Ce este ecumenismul religios de astazi?

Ecumenismul religios de astăzi este o mişcare de unire, pentru început, a ereticilor apusului cu ortodoxia. Într-o a doua fază se are în vedere unirea tuturor religiilor întru-una singură, uriaşă, într-o panreligie . Scopul ultim, însă, este ca creştinismul, şi în special ortodoxia, singura care deţine adevărul, să dispară în acest malaxor. Se urmăreşte, aşadar, ca în ultimă fază a acestui plan întunecat să fie substituită închinarea adusă Lui Dumnezeu cu cea adusă satanei.
Lucrurile acestea pot părea la prima vedere de necrezut. Însă chiar acest lucru este urmărit de mecanismul întortocheat al mişcării ecumenice, prin acţiunile de care astăzi auzim atât de des că se vorbeşte.
Ecumenismul se dovedeşte a fi – şi vom aduce în continuare în acest sens destule elemente doveditoare serioase şi de neclintit – o creaţie satanică a puterilor întunericului. Este o erezie imensă şi înfricoşătoare sau mai bine zis o panerezie, o sinteză de religii, filosofii şi tradiţii care urmăreşte o unitate nefirească şi grotească.

Este o înşelăciune vicleană urzită de un plan satanic care susţine că nimeni poate vorbi în nicio credinţă de un Adevăr unic, absolut şi unitar, deci nici în ortodoxie.
Ecumenismul devine, astfel, o fiară care înghite totul, un cuptor care încearcă să amestece şi să mistuie toate religiile. Se vădeşte a fi în realitate un sincretism eretic de tip mai nou, care promite să rezolve toate problemele. Pentru ecumenism, Dumnezeu este ceva nedefinit care acceptă în mod egal închinarea şi lauda tuturor religiilor.
Pentru ecumenism nu există Dumnezeu personal, el nu crede cu adevărat în nimic, dar nici nu respinge ceva din tot acest amestec sau sinteză religioasă de tip nou pe care urmăreşte s-o realizeze. Pentru ecumenism nu există religii şi ţări. El vine cu subtilitate şi promovează la modul indirect acea deviză «jos cu graniţele!» atunci când pune problema conlucrării între oamenii diverselor etnii, chipurile, în duh de pace.
Toate sunt, aşadar, în condiţiile dorite de ecumenism, zdrobite, amestecate şi înghiţite de gura fără fund a ecumenismului

Ecumenismul este asemenea unei tornade înspăimântătoare care se pregăteşte să dărâme, după cum speră, «Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică» a Lui Hristos. Este un uragan sălbatic al puterilor întunericului, care îşi concentrează toată nebunia distructivă împotriva mai ales a ortodoxiei, pentru a o nimici şi a o face să dispară.
Şi aceasta pentru că ştie, că numai ortodoxia deţine adevărul nefalsificat şi că numai prin ea omul se poate mântui.

Aşa şi ecumenismul loveşte în ortodoxie, pentru că are valoare, pentru că posedă comoara adevărului.
Deşi planurile ecumenismului sunt atât de cumplite ele sunt ţinute ascunse cu consecvenţă şi o foarte mare dibăcie, fiind puse sub acoperământul unei aparente nevinovăţii. Tot programul lui se desfăşoară în cadrul unui sistem bine studiat şi organizat.
Astăzi ecumenismul a ajuns la un stadiu de dezvoltare înfricoşător, prin care toate acele planuri stabilite dinainte sunt puse în practică de instrumentele Satanei, ce au ajuns să lovească acum în cel mai decisiv punct. Biserica Lui Hristos este supusă prin ecumenism unui atac concentrat din partea unor duşmani neînduplecaţi şi vicleni, aflaţi în spatele unor centre de comandă nevăzute. Este vorba de un război puternic de care, din păcate, cei mai mulţi nici nu-şi dau seama.
Toţi duşmanii Lui Hristos lucrează strâns uniţi sub comanda unui stat major nevăzut, ce se ascunde în spatele vorbelor frumoase, a organismelor de tot felul cu aer de seriozitate şi a lozincilor ce vorbesc de o unitate înşelătoare, pentru a face să dispară Sfânta Lui Biserică; vor să falsifice adevărul pe care Dumnezeul - Omul ni l-a revelat, zădărnicind astfel mântuirea omului, punând în locul Lui Hristos, ca şi conducător al lumii pe diavol «aşa să şadă el în Biserica Lui Dumnezeu, ca un Dumnezeu arătându-se pe sine cum că ar fi el Dumnezeu» (2Tes.2,4).

Ecumenismul, într-un cuvânt, este o infernală mişcare politică şi religioasă, ce are ca obiectiv supunerea umanităţii sub un conducător universal…şi unirea tuturor religiilor într-o panreligie, făcând să dispară creştinismul şi mai ales ortodoxia, şi înscăunându-se în final potrivnicul Lui Dumnezeu, Satana.

Ecumenismul crestin religios


Pentru a înţelege bine ecumenismul de astăzi, este necesar să cunoaştem mai întâi istoria lui din trecut până în prezent, pentru a vedea care este baza lui reală. Numai aşa vom putea să ne facem o imagine completă aspra lui.
Vom vedea în primul rând, în câteva cuvinte, care este misiunea ecumenică a Bisericii, planul lui Dumnezeu pentru mântuirea întregii lumi. Iar apoi ne vom apleca pe îndelete asupra descoperirilor înfricoşătoare referitoare la ecumenismul înşelător, mincinos şi antihristic.
Unitatea pentru care, chipurile, se luptă ecumenismul, actual o putem vedea chiar de la începutul lumii. Dumnezeu a creat această preafrumoasă lume într-un mod unitar şi armonios, guvernând-o ca pe un tot. Lumea cerească şi duhovnicească este caracterizată deci de unitate şi armonie. Mulţimea nenumărată a îngerilor se găsesc în unitate în slujirea lor faţă de Ziditor.
Observăm de asemenea o unitate şi armonie uimitoare şi în universul material, acolo unde Creatorul Atotputernic şi-a pus pecetea înţelepciunii Sale.

Omul trăia la început în cadrul acestei unităţi superioare şi armonii minunate sub acoperământul Lui Dumnezeu şi în unitate cu El. Era atotfericit trăind lângă Dumnezeu şi unit cu El. Trăia, altfel spus, într-o bucurie ecumenică desăvârşită, părtaş fiind la armonia universală a cerului şi a lumii pământeşti.
Însă, dintr-o dată, ca un cutremur înspăimântător, această unitate a omului cu Creatorul lui s-a surpat. A apărut o fisură între om şi Dumnezeu. S-a ridicat o barieră de netrecut între cei doi. A avut loc un rău cutremurător, cel mai teribil dintre toate – surparea unităţii dintre om şi Creatorul său.
Omul căzând a devenit nefericit, iar în continuare rupându-se tot mai mult de Dumnezeu a ajuns un sălbatic.
Parcurgerea istoriei popoarelor divizate ce s-au mâncat unele pe altele relevă din plin acest lucrul. Lumea întreagă plină de sciziuni plânge şi se zvârcoleşte, suspină sub tirani cumpliţi.

Este vorba de faptul ca Adam intru inceput a fost curat si dumnezeiesc asemenea lui Dumnezeu. Adam nu avea imaginatie ci toate le vedea si le cunostea prin intelepciunea data lui de Dumnezeu. Insa cand a ascultat de sarpe, de satana si a mancat din fructul oprit el si cu femeia au cazut in pacat. Astfel au cunoscut raul si deci s-a intrerupt unitatea si comuniunea lor cu Dumnezeu.
iar evolutia omului de la Adam pana astazi l-a facut un salbatic. Plin de pacate.
Chiar daca ne nastem curati prin botez cu Duhul Sfant crestem in statura dar ne transformam in pacatosi si nesimtitori.

Dumnezeu însă n-o trece cu vederea, are în plan să refacă unitatea zdruncinată dintre El şi om. «L-a trimis pe Fiul său» ca să arunce o punte peste abisul despărţirii. Iar Cuvântul Întrupat al Lui Dumnezeu, Hristos, «Dumnezeu desăvârşit se face om desăvârşit. Şi le face pe toate noi şi foarte noi, singurul lucru nou sub soare» spune Sfântul Ioan Damaschin. Dumnezeu se uneşte cu umanitatea într-un mod mai desăvârşit prin întruparea Lui Hristos.
Jertfa de pe cruce a Dumnezeului-Om întinde o punte peste prăpastia abisală pe care a deschis-o căderea omului, iar comunicarea dintre om şi Dumnezeu începe din nou. Hristos «şi-a întins palmele şi le-a unit pe cele despărţite». De acum este posibil ca omul, în măsura în care vrea, să se ducă aproape de Creatorul său, să trăiască unit cu Acesta şi fericit.
Hristos îi uneşte pe oameni nu numai cu Dumnezeu, ci şi între ei. Unirea aceasta a oamenilor izbuteşte cu adevărat numai în Biserica clădită de Dumnezeu-omul cu acest scop. O unire nemincinoasă a oamenilor poate avea loc numai în Biserică prin Iisus Hristos. Biserica – Trupul tainic al Lui Hristos este cea care conduce la unire, mântuire şi îndumnezeire.

Deci adevarata unire nu poate avea loc decat in sanul Bisericii lui Hristos care este Sfanta bieserica ortodoxa.
orice alta unire care amesteca credinte si religii nu este decat o falsa unire.
Pentru ca nu poti sa aduni castraveti cu mere, spunand ca ai fructe , ca ai si legume si fructe, deci amestecatura. Si de le pui intr-un cos, tot separat vor fi, legume si fructe, nu poti spune ca sunt doar legume ca sunt si fructe si nu poti spune ca sunt doar fructe ca sunt si legume.
Iar omul care se inchina la zei, nu poate fi una cu ortodoxul decat daca primeste pe Hristos si se boteaza in biserica ortodoxa. Si atunci se uneste cu ortodoxul.
Si asa toti.
daca unii isi fac cruce, fie si invers sau stramb, ca asa e la ei, asta nu ii uneste cu noi. Ca unirea se face cu har de la Duhul Sfant. Iar har nu se afla in afara bisericii.
Deci orice unire se face in sanul bisericii iar cei ce vor ecumenism il pot avea intrand in biserica ortodoxa si unindu-se cu ortodocsii si in comuniune cu Dumnezeu.

Ca tot vorbim despre ecumenism iata:
http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/01/26/patru-preoti-ortodocsi-din-eparhia-ips-laurentiu-streza-au-participat-la-batjocura-ecumenista-a-bisericii-de-gheata-de-la-balea-lac/

Of Doamne si cati oameni nu cad in inselare.