“Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor,marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu Care este in ceruri Iar cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu Care este in ceruri.”
Daca mai doresti acuma Suflete s-a ne mandrim, Vino de pogoara numa Pana jos la tintirim!
Iata harca asta sluta Este a unui boier Care petrecea cu slava Ca un mandru Lucifer.
Care dintre ei acuma Il gasesti mai fericit? Rasfatatul cel preamandru Ori saracul umilit?
Ca s-a vezi mai bine acolo Pentru cine te mandresti, Care este slava lumii Si a vietii pamantesti!
Mai incolo este alta A unui om cersetor Care si-a tarat viata Umilit si rabdator.
Ce cunosti acum din slava Celor grasi de la Vasan; Iata numai ce ramane De la bietul pamantean!
den123 Membru
Mesaje: 326 Data de inscriere: 09/07/2011 Varsta: 32 Localizare: spania
Subiect: Rugaciune(poezie) de Mihai Eminescu 29.10.11 15:54
Rugaciune catre Sfanta Fecioara Maria - Mihai Eminescu
cristiboss56 Colaborator
Mesaje: 22 Data de inscriere: 08/09/2011 Varsta: 55 Localizare: Bucuresti
Subiect: de mutata la poezia..... 11.11.11 13:30
O, Iisuse, Tu, singurul Prieten al singurătăţii mele, ai milă totdeauna de dragostea mea, căci totdeauna este slabă... Când este fericită, se pierde cu totul în bucuria ei şi uită că mai este încă pe pământ.
Atunci îşi descoperă tot lăuntrul şi îşi dăruieşte tot avutul cel mai de preţ, nemaiţinând seama că ar putea fi privită cu dispreţ, ca o uşuratică. Sau bănuită de risipă, ca o nebună. Când este mâhnită, iarăşi se pierde cu totul în durerea şi în lacrimile ei, uitând de orice trecut şi de orice viitor fericit. Când îi vine un oaspete nou, se pierde cu totul în încrederea ei, uitând de toţi cei dinainte care au venit numai s-o jefuiască. Atunci îşi întinde masa cea mai largă, cu dărnicia cea mai largă şi aşază în faţa oricui tot ce are mai bun în cămările sale. Ca oaspetele să plece cât mai sătul şi cât mai mulţumit. Nici mai gândindu-se că au fost atâţia dintre aceştia care i-au batjocorit dărnicia, numind-o nesocotinţă. Când face cuiva o făgăduinţă, se pierde cu totul în grija de a şi-o împlini mai devreme şi mai mult chiar decât ar trebui. Fără să se mai gândească la niciuna din ostenenile ori pagubele care o costă aceasta. Când nu i se răspunde, se pierde cu totul în a-şi găsi numai ei vreo vină pentru tăcerea nedreaptă. Iar dacă nu îşi află vina căutată – şi-o inventează, numai spre a nu-şi opri niciodată, asupra nimănui, vreo bănuială că a înşelat-o. Când trebuie să se întoarcă singură de acolo de unde se aşteaptă să plece însoţită, sau când trebuie să culeagă un spin în loc de o floare şi o rană în loc de mângâiere, sau când trebuie să îşi aducă înapoi darul neprimit – în loc să aducă o îmbrăţişare plină de recunoştinţă, sau când trebuie să însoţească un sicriu în loc de un steag şi să plângă pe o piatră în loc de un umăr, sau când trebuie să strângă o bănuială, în loc de o încredinţare şi o teamă în loc de o siguranţă, sau când trebuie să plece însetată chiar de lângă izvorul până la care a răzbătut cu nespuse primejdii şi osteneli, ai milă atunci totdeauna, Preaiubitul meu, de inima mea slabă! Înnoieşte-mi de fiecare dată încrederea în iubirea Ta! Şi în însuşirea tuturor semenilor mei de a putea iubi cu adevărat. Fă ca dragostea celor puţini, care îmi sunt alături, să-mi fie de un preţ mai mare decât toată ura celor mulţi, care îmi sunt împotrivă. Fă ca preţuirea celor cinstiţi să-mi fie mai însemnată decât dispreţul tuturor celorlalţi. Fă ca amintirea tuturor bucuriilor pe care le-am avut să-mi fie mai mare decât oricare durere şi dezamăgire pentru cele pierdute. Fă ca dulceaţa dragostei adevărate să-mi fie mai netrecătoare decât amărăciunea celor ce m-au înşelat, şi clipele strălucite, petrecute pe munte cu Tine, să-mi fie o răsplătire nespus mai grea decât toţi anii îndelungaţi târâţi în întuneric printre monştri. Că prin toate acestea, Tu i-ai dat iubirii mele sau i-ai luat ceva, numai ca să o faci mai frumoasă. AMIN!
de Traian Dorz
Cozma Daniela Membru
Mesaje: 240 Data de inscriere: 01/11/2011 Varsta: 32
Subiect: Paradoxurile lumii 29.11.11 12:37
Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem: cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin. Avem case mai mari, dar familii mai mici, Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate. Bem prea mult, fumam prea mult, Cheltuim prea nesabuit, Râdem prea putin, Conducem prea repede, Ne enervam prea tare, Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des. Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata, Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre. Scriem mai mult, dar învatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin. Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale. Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, Case mai frumoase, dar camine destramate. Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare, de la bucurie, la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior. Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi aceste randuri. Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate. Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine. Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic. Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere. Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine. Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.
Aceste randuri ne pun multe semne de intrebare.
Florentina Membru fondator
Mesaje: 2098 Data de inscriere: 19/12/2010 Varsta: 30 Localizare: Prahova
Iarta-ma, Iarta-ma, Iarta-ma, Dumnezeul meu ! Pentru gandul nesfintit, Pentru patima-mi privit, Pentru vorba fara har, Doamne iarta-ma tu iar, Iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma, Dumnezeul meu !
Pentru timpul meu trecut, Fara rodul ce ai vrut, Fara dragostea cu har, Doamne iarta-ma tu iar, Iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma, Dumnezeul meu !
Pentru felul meu firesc , Printre oameni cand pasesc, Pentru traiul in zadar, Doamne iarta-ma tu iar, Iarat-ma, iarta-ma, iarta-ma, Dumnezeul meu !
Pentru nevegherea mea, De-a ramane-n voia ta, Pentru tot ce-a fost murdar, Doamne iarta-ma tu iar, Iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma, Dumnezeul meu !
Dar iertarea ce mi-o dai, Imi pastreaza al Tau sfant Rai, Si ma poarta iar si iar, Doamne-n vesnicul hotar, Iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma, …
"Cand iti aduci aminte de Dumnezeu inmulteste rugaciunea,pentru ca atunci cand Il vei uita,Domnul sa-si aduca aminte de tine."
KeepItReal Membru fondator
Mesaje: 155 Data de inscriere: 21/11/2011 Varsta: 25
Viata-o calatorie.....nu cred ca am citit sau voi citi o poezie mai frumoasa,reala si adevarata decat aceasta !!!!
Rugaciunea este oxigenul vietii sufletesti. Asa cum trupul moare fara oxigen, tot asa si sufletul nu poata trai fara rugaciune. Cât de uşor uităm pricina însăşi a existenţei noastre. Inima mea dulce, El te ascultă înainte ca gura să se deschidă şi înainte ca oftatul să ţi se fi slobozit din piept” Vedeti ca fiecare om care pacatuieste poate sa fie un Saul. Saul a fost ucigas de oameni, a fost prigonitor a lui Hristos si al crestinilor, a dus oamenii in temnita si la moarte sa fie executati, a sprijinit uciderea Sfantului Arhidiacon Stefan, cel dintai dintre mucenicii Lui Hristos, si totusi, pe urma, a devenit Sfantul Apostol Pavel! Ce usor ar fi fost pentru noi daca eram in vremea aia sa-l judecam si sa-l osandim, sa-l facem in fel si chip, sa-l ocaram neincetat! Dar oare, l-ar fi ajutat lucrul acesta pe Saul, l-ar fi luminat, l-ar fi indreptat?
KeepItReal Membru fondator
Mesaje: 155 Data de inscriere: 21/11/2011 Varsta: 25
Neascultarea de duhovnic Ma dus în cele rafinate, Şi-n geru dispreţ faţă de semeni Prin cugetările înalte.
Fiindu-mi singur călăuză Găseam la toate comfirmare Şi bun răspuns în nevoinţă, Neobservând vre-o înşelare.
Făcând doar binele ce-mi place -Cel ce nu-mi tulbură mândria- Îmi admiram sporul şi zelul Ce-mi sporea zilnic vrednicia.
Şi-am socotit, că după fapte, Aveam şi-un pozitiv răspuns În ostenelile credinţei, Dar,… nu mergeam după Iisus.
El, spune limpede şi sincer, Că nu î-şi face voia sa, Ci voia Tatălui din ceruri Şi’aşa se cade a-l urma.
Iar eu plinindu-mi voia singur, Pri – SIGURA- neascultare, Chiar binele deplin făcândul , Mă îndreptam către pierzare.
Şi-acest păcat, azi se trăeşte Din frageda copilărie Prin cultul personalităţii Şi înălţarea din mândrie.
El naşte însă răzvrătire Şi neascultare de părinţi De stat şi legile morale, DE CALEA SFINŢILOR PĂRINŢI.
Şi-aduce grele argumente La orice poftă omenească, Că neascultarea de duhovnic Oricând o să ne prăbuşească.
Conflictul dintre generaţii De neascultare-i cultivat De semeţia instruirii Şi de iubirea cu păcat.
Preţul plătit e totdeauna Distrugător în neascultare Şi-n urma lui ura găseşte Teren fertil, în dezbinare,
Şi argumente foarte’nalte Prin instruirea din mândrie Care-l târăsc pe om la rele La greu dispreţ şi erezie.
Iisus s’artă tuturora Ascultător bland şi supus, Cu dragoste răbdând calvarul. Lăsându-ne fără răspuns.
Nu e uşor să-ţi struneşti trupul Şi firea într-u ascultare, Dar prin smerenia divină Câştigul este foarte mare.
Rugaciunea este oxigenul vietii sufletesti. Asa cum trupul moare fara oxigen, tot asa si sufletul nu poata trai fara rugaciune. Cât de uşor uităm pricina însăşi a existenţei noastre. Inima mea dulce, El te ascultă înainte ca gura să se deschidă şi înainte ca oftatul să ţi se fi slobozit din piept” Vedeti ca fiecare om care pacatuieste poate sa fie un Saul. Saul a fost ucigas de oameni, a fost prigonitor a lui Hristos si al crestinilor, a dus oamenii in temnita si la moarte sa fie executati, a sprijinit uciderea Sfantului Arhidiacon Stefan, cel dintai dintre mucenicii Lui Hristos, si totusi, pe urma, a devenit Sfantul Apostol Pavel! Ce usor ar fi fost pentru noi daca eram in vremea aia sa-l judecam si sa-l osandim, sa-l facem in fel si chip, sa-l ocaram neincetat! Dar oare, l-ar fi ajutat lucrul acesta pe Saul, l-ar fi luminat, l-ar fi indreptat?
Florentina Membru fondator
Mesaje: 2098 Data de inscriere: 19/12/2010 Varsta: 30 Localizare: Prahova
De-atâta vreme-auzi şi tu chemarea Spre ceruri, spre lumină şi spre rai, Şi tot n-asculţi, nici plânsul, nici cântarea Şi nu-ţi îndrepţi nici gândul, nici cărarea: O, până când, o, până când mai stai?
Văzut-ai şi tu lucrurile care Pe alţii mulţi i-au-ntors din calea rea, Dar tu mereu rămâi în nepăsare, În cea mai rea, în cea mai tristă stare. O, până când, o, până când aşa?
O, tu cunoşti că moartea nu-i departe, Că mergi spre focul iadului dintâi, Şi totuşi tu rămâi pe căi deşarte, Rămâi în foc, în chin, în plâns şi-n moarte! O, până când, o, până când rămâi?
Tu ştii şi de la tine ce aşteaptă De-atâta vreme şi astăzi Dumnezeu! Cunoşti chemarea sfântă şi-nţeleaptă, Cunoşti şi calea rea şi calea dreaptă: O, până când, o, până când în rău?
A mai trecut un an din scurta-ţi viaţă Şi-acesta-i poate ultimul ce-l ai. O, smulge-te din neagra nopţii ceaţă, O, rupe-ţi vălul negru de pe faţă: O, până când, o, până când mai stai?
Curând solia morţii-o să te cheme Răsplata cea de veci ca să ţi-o iei. E vremea hotărârilor supreme, E azi a mântuirii tale vreme! O, până când, o, până când nu vrei?...
Traian Dorz
"Cand iti aduci aminte de Dumnezeu inmulteste rugaciunea,pentru ca atunci cand Il vei uita,Domnul sa-si aduca aminte de tine."
Florentina Membru fondator
Mesaje: 2098 Data de inscriere: 19/12/2010 Varsta: 30 Localizare: Prahova
Să ne cinstim cum se cuvine, Martirii, și ortodoxia Că-n crez și-n sângele martiric Sa’nscris în ceruri România.
N’am fost sub vremuri niciodată Purtaţi de patima puterii Spre lăcomia cotropirii, Ci doar de dorul învierii.
Nu am râvnit la bogăţia, Altui popor, nici nu ne-am pus Nadejdea-n noi, în minte’n arme…, Ci-n mila Domnului Iisus.
Ne-am temut sincer (din adâncuri) Cu’adevărat de Dumnezeu, Și-am scris prin sângele martiric În noi și-n neam numele său.
Nu ne-am temut de chinul morţii Ci de cel veșnic, și de iad, De lepădarea de credinţă, Și de robia din păcat.
Nu ne-am temut nici de mulţimea Celor ce’ades ne-au atacat, Ci cu nădejdea mântuirii, Cu mult curaj ne-am apărat.
Noi n’am vrut glorie prin sânge, Nici nu ne-am apărat mândria Ci glia cea sfinţită-n jertfe, Copiii și ortodoxia.
Ne-au răstignit neamul păgânii. Iar cei mai înfocaţi atei Au vrut să nimecească-n inimi Tot ce-a zidit Sfântul Andrei.
Nimic n’a fost, (nu-i mai de seamă) Cu’adevarat în România Ca ceea ce a zidit sub vremuri, -Curat și sfânt-, ortodoxia.
Istoria stă marturie Și strigă sângele ce-a curs Ca să păstreaze Adevărul Și ascultarea de Iisus.
Azi Brâncoveanu ne arată Ce’nseamna crezul la români Și cum putem prin Iisus, Domnul Să fim cu’adevarat lumini.
Martiriul lui în văzul lumii Aduce cinste României Și’arată nevinovaţia Cea sfânta a ortodoxiei.
Că Adevărul e doar Unul, Prin care toţi ne mântuim Dacă-l iubim și pentru Dânsul Suntem în stare să murim.
Acum asemenea modele Nu au în lume căutare. Astăzi în om duhul mândriei E strălucire și valoare.
Astăzi materia e totul Și omu-i om doar prin știinţă Nu prin cinstita vrednicie Prin Iisus și prin credinţă,
Dar nu e om pe’dinlăuntru Ci rob placerii și mândriei, Corupt și mincinos și lacom, Rău și ostil ortodoxiei.
Și mulţi sunt cei care s’așează De partea gâdelui păgân Dispreţuind ortodoxia Și ce ne’a mai rămas creștin.
Mulţi s-au și lepadat (prin toate) Și de strămoși și de Iisus De dragul “raiului vieţii” Și “libertăţii” din apus.
Cum va ajunge prin aceștia (Ce-și leapăda ortodoxia) Să se ridice din păcate Și din mizerii România..
Cum vor putea fi oare vrednici, Corupţii ţării, și…, năimiţii, Care-și dispreţuiesc strămoșii Și nu își mai cinstesc azi sfinţii ?
Rugaciunea este oxigenul vietii sufletesti. Asa cum trupul moare fara oxigen, tot asa si sufletul nu poata trai fara rugaciune. Cât de uşor uităm pricina însăşi a existenţei noastre. Inima mea dulce, El te ascultă înainte ca gura să se deschidă şi înainte ca oftatul să ţi se fi slobozit din piept” Vedeti ca fiecare om care pacatuieste poate sa fie un Saul. Saul a fost ucigas de oameni, a fost prigonitor a lui Hristos si al crestinilor, a dus oamenii in temnita si la moarte sa fie executati, a sprijinit uciderea Sfantului Arhidiacon Stefan, cel dintai dintre mucenicii Lui Hristos, si totusi, pe urma, a devenit Sfantul Apostol Pavel! Ce usor ar fi fost pentru noi daca eram in vremea aia sa-l judecam si sa-l osandim, sa-l facem in fel si chip, sa-l ocaram neincetat! Dar oare, l-ar fi ajutat lucrul acesta pe Saul, l-ar fi luminat, l-ar fi indreptat?
den123 Membru
Mesaje: 326 Data de inscriere: 09/07/2011 Varsta: 32 Localizare: spania
Nevrednica sunt, Doamne, milostivirii Tale Si Ti-as cersi iertare, dar nu stiu cum sa-cer; Ci Tu pricepi cuvantul din mute osanale Si talcul rugaciunii de lacrimi si taceri. Imi stiu faradelegea: gresita sunt, Stapane, Prea mult am stat cu ochii plecati, catand in lut, Prea multe griji avut-am de zilele de mane Si n-am iertat, cand rana in suflet m-a durut. Ti-am prea iubit faptura, de Te-am uitat pre Tine, Si cantecul taranei l-am ascultat prea mult, Am irosit comoara de armonii divine Si glasul cel de taina eu n-am vrut sa-l ascult. Mi-am impletit cantare din grele flori de tina, Am indragit mirosul de verde si de crud, Am prea iubit amurgul, cu zarea-i de lumina Si turma de caprite, cu botul mic si ud. Mi-am impletit cantarea din flore de matasa, Am indragit mirosul de miere si de tei, Am prea iubit podoaba si haina de mireasa, In zambetul campiei, mijind sub pasii mei. Nevrednica sunt, Doamne, milostivirii Tale, Caci n-am sporit talantul, pe care mi l-ai dat, Ci ca un rob , am irosit in cale Multimea milei Tale si darul Tau bogat. Acum, cutremurata de taina Cinei sfinte, Stau, Doamne, inainte-Ti, in goliciunea mea, M-apasa greu pe umeri aducerile-aminte De patimile firii, de toata pofta rea. Din gand smerit primeste, Iisuse, rugaciunea, Hraneste-ma pe mine cu har imbelsugat, Adapa-ma cu mila, imbraca-mi goliciunea Cu raza de sfintenie din chipul Tau curat. Sa nu ma lasi, Preabune, sa plec nemangaiata, Caci imi cunosc pacatul si taina Ta o stiu Strig catre Tine, Doamne, din inima plecata, Sa nu ma lepezi astazi, ci lasa-ma sa viu. Sfinteste-ma, Iisuse, si taina mi-o arata, Pogoara-n minte harul prin ungerea cu mir, Si fa sa nu ma arda vapaie-nfricosata, Cand buza mea de tina sorbi-va din Potir.
de ZORICA LATCU
den123 Membru
Mesaje: 326 Data de inscriere: 09/07/2011 Varsta: 32 Localizare: spania
Evitati limbajul tip sms si mess!Folositi majuscule doar cand este necesar! Cand preluati un articol asigurati-va ca este in duhul ortodoxiei!Nu uitati sa precizati sursa!
Acasa 
Subiect: Re: Poezia sufletului meu... 
