Cu care ,precum spun unii, se ruga marele Grigorie Palama Arhiepiscopul Tesalonicului.

Fecioara,Stapana Nascatoare de Dumnezeu,Ceea ce ai nascut pe Dumnezeu Cuvantul cu trup,stiu cu adevrat ca nu sunt vrednic,nici nu se cuvine ca eu,cel atat de desfranat sa privesc cu ochii mei spurcati icoana Ta a Celei Preacurate,a celei ce ai si trupul si sufletul curate si nespurcate si sa o sarut cu buzele mele cele necurate si intinate sau sa ma rog Tie.Caci cu dreptate este ca de mine ,cel desfranat sa se ingretoseze si sa ma urasca curatia Ta.Dar fiindca Dumnezeu pe care L-ai nascut s-a facut om ca sa cheme pe cei pacatosi la pocainta pentru aceasta si eu indraznesc,ma apropii de tine rugandu-ma cu lacrimi.
Primeste aceasta marturisire a greselilor mele celor multe si grele si o du Unuia Nascut Fiului Tau si Dumnezeu rugandu-te Lui ca sa fie milostiv sufletului meu celui ticalos si necurat.Caci de multimea faradelegilor mele sunt oprit a cauta la Dansul si a cere iertare.De acea pe Tine te pun solitoare si mijlocitoare,caci dobandind daruri multe si mari de la Ziditorul si Dumnezeul meu,dar uitandu-le pe toate si aratandu-ma nemultumitor eu,ticalosul cu cuviinta m-am alaturat dobitoacelor fara de minte si m-am asemanat lor.Aflandu-ma sarac de fapte bune ,bogat in patimi,plin de rusine,lipsit de indrazneala cea dumnezeiasca siosanditde Dumenzeu facandu-ma de plans ingerilor,de ras diavolilor si uraciune oamenilor,mustrat de constiinta si rusinat de lucrurile mele cele rele si inainte de moarte mort fiind,mai inainte de judecata,de mine insumi osandit si mai inainte de osanda cea fara de sfrasit de deznadajduire muncit.Pentru aceea dar ,numai la a Ta sprijinire alerg Stapana Nascatoare de Dumenzeu,eu ,cel ce sunt dator cu nenumarati talanti,cel ce mi-am cheltuit avutia cea parinteasca in dezmierdari cu desfranatele,cel ce m-am desfranat mai mult ca desfranata,cel ce am facut faradelegi mai mult decat Manase ,cel ce m-am facut mai nemilostiv decat bogatul,cel ce sunt sluga lacoma,vas al gandurilor celor rele,vistierie a cuvintelor celor urate si strain de toata fapta cea buna.Miluieste-ma pe mine,cel smerit,milostiveste-te spre mine cel neputincios.Mare indrazneala ai la Cel ce s-a nascut din Tine si nimeni nu are putere precum Tu,Maica lui Dumnezeu.Ca toate le poti ca ceea ce esti buna s imai presus de toata faptura si nimic nu-ti este Tie cu neputinta,numai de vei voi.Deci,nu trece cu vederea lacrimile mele,nu te intoarce de la suspinul meu,nu lepada durerea inimii mele si nu-mi rusina nadejdea mea cea intru Tine ci cu rugaciunile Tale cele de Maica silind milostivirea cea nesilita a Fiului Tau cel bun si Dumnezeu invredniceste-ma pe mine ticalosul si nevrednicul robul Tau sa-mi iau iarasi frumustea cea dintai,lepadand grozavia patimilor,sa ma slobozesc de pacat si sa ma robesc de dreptate,sa ma dezbrac de spurcaciunea dulcetii celei trupesti si sa ma imbrac in sfintenia curatiei celei sufletesti,sa mor lumii si sa viez faptei celei bune.Calatorind eu,calatoreste cu mine,inotand pe mare ,inoata impreuna cu mine,necajit fiind mangaie-ma;imputinandu-ma la suflet imbarbateaza-ma,imbolnavindu-ma ,daruieste-mi sanatate.Nedreptatindu-ma ,izbaveste-ma,napastuit fiind ajuta-ma,primejduidu-ma spre moarte, apuca degrab de ma scoate.Vrajmasilor celor nevazuti arata-ma intotdeauna infricosator ca sa cunoasca toti cei ce ma asupresc cu nedreptate al cui rob sunt.
Asa Stapana Preabuna Nascatoare de Dumenzeu asculta rugaciunea mea cea ticaloasa si nu-mi rusina nadejdea mea cea intru Tine ,ceea ce esti dupa Dumnezeu nadejdea tuturor marginilor pamantului.Stinge fierberea trupului meu,potoleste viforul cel cumplit din sufletul meu,imblanzeste mania cea amara,sterge din mintea mea trufia si mandria parerii celei desarte.Imputineaza din inima mea nalucile cele de noapte ale duhurilor celor viclene si bantuielile cele de ziua ale gandurilor celor necurate,.Invata-mi limba sa graiasca cele de folos,povatuieste-mi ochii sa vada curat,indrepteaza-mi picioarele ca sa alerge fara de impiedicare pe calea cea fericita a poruncilor lui Dumenzeu,sfinteste-mi mainile ca sa le ridic cu vrednicie catre Cel Preainalt,curateste-mi gura ca sa chem cu indrazneala Tata pe Dumnezue cel Sfant,deschide-mi urechile mele ca sa aud simtitor si ganditor cuvintele Sfinteleor Scripturi cele ce sunt mai dulci decat mierea si fagurul si sa vietuiesc dupa ele,intarit fiind de Tine.
Da-mi vreme de pocainta si de intoarcere a gandurilor.Fereste-ma de moarte napraznica.Osandit fiind de constiinta izbaveste-ma .Si mai pe urma de toate fii langa mine la despartirea sufletului de trupul meu cel ticalos alinandu-mi sila cea nesuferita,usurandu-mi durerea cea nespusa,mangaindu-mi stramtoarea cea cumplita ,izbavindu-ma de fata cea nemilostiva a diavolilor,slobozindu-ma de cercarea cea nemilostiva a vamesilor celor din vazduh si a stapanitorilor intunericului,rupandu-mi inscrisele pacatelor celor multe ,imprietendu-ma cu Dumenzeu ,invrednicindu-ma starii celei de-a dreapta la judecata cea infricosatoare si facandu-ma mostenitor al bunattailor celor vesnice si nestricacioase.
Aceasta marturisire o aduc Tie Stapana mea ,Nascatoare de Dumnezeu,lumina ochilor mei celor intunecati,mangaierea sufletului meu,folositoarea si nadejdea mea cea dupa Dumenzeu.Pe care primeste-o cu blandete si ma curateste de toata spurcaciuena trupului si a sufletului.Si ma invredniceste ca in veacul acesta de acum sa ma impartasesc fara de osanda cu Preasfantul si Preacurataul Trup si Sange al Fiului Tau si Dumenzeului nostru,iar in cel ce va sa fie fa-ma partas Cinei celei preadulci si ceresti a desfatarii raiului unde este locasul tututror ce se veselesc ca dobandind eru aceste bucurii sa slavesc in vecii vecilor numele cel preacinstit si de mare cuviinta al Fiului si Dumnezeului Tau care primeste pe toti cei ce se pocaiesc din tot sufletul pentru tine,ceea ce te-ai facut mijlocitoare si chezasuitoate tuturor pacatosilor.Ca prin Tine Stapana Preabuna si Prealaudata se mantuieste toata firea omeneasca laudand si binecuvantand pe Tatal,pe Fiul si pe Duhul Sfant,Treimea cea Preasfanta si deofiinta totdeauna acum si in vecii vecilor .Amin!

Cuviosul Siluan Athonitul

Când sufletul e în iubirea lui Dumnezeu, cât de bune, cât de plăcute şi vesele sunt atunci toate. Dar, chiar şi în iubirea lui Dumnezeu sunt întristări şi, cu cat e mai mare iubirea, cu atât mai mari sunt şi întristările. Maica Domnului n-a păcătuit niciodată, nici măcar cu un singur gând, nici n-a pierdut vreodată harul, dar şi în ea au fost mari întristări; iar când stătea lângă cruce, atunci întristarea ei a fost nemăsurată ca oceanul, şi chinurile sufletului ei au fost neasemănat mai mari decât chinurile lui Adam la izgonirea din rai, pentru că şi iubirea ei era neasemănat mai mare decât iubirea lui Adam în rai. Şi dacă a rămas în viaţă, e numai pentru că a întărit-o puterea Domnului, fiindcă Domnul a vrut ca ea să vadă Învierea Lui şi, după Înălţarea Lui, să rămână pe pământ spre mângâiere şi bucurie apostolilor şi noului popor creştin.

Noi nu ajungem la deplinătatea iubirii Maicii Domnului şi de aceea nu putem înţelege pe deplin întristarea ei. Iubirea ei era desăvârşită. Ea iubea nemăsurat de mult pe Dumnezeul şi Fiul ei, dar iubea cu o mare iubire şi norodul. Şi ce n-a trăit ea atunci când oamenii pe care-i iubea atât de mult şi a căror mântuire o dorea pana la capăt, au răstignit pe Fiul ei preaiubit? Nu putem pricepe aceasta, pentru că în noi iubirea de Dumnezeu şi de oameni e mică.

Aşa cum iubirea Maicii Domnului e nemăsurată şi neînţeleasă, aşa şi întristarea ei e nemăsurată şi neînţeleasă pentru noi.

***

O, Fecioară Preacurată, Maica lui Dumnezeu, spune-ne nouă, copiilor tăi, cum iubeai pe Fiul şi Dumnezeul tău când trăiai pe pământ? Cum se veselea duhul tău de Dumnezeu, Mântuitorul tău (Luca 1, 47)? Cum priveai faţa Lui preafrumoasă cu gândul că El este Cel căruia Îi slujesc cu frică şi dragoste toate puterile cereşti? Spune-ne, ce simţea sufletul tău când ţineai în braţele tale Pruncul minunat? Cum L-ai crescut? Care au fost durerile sufletului tău când, împreună cu Iosif, L-ai căutat vreme de trei zile în Ierusalim? Ce chinuri ai trăit atunci când Domnul a fost dat spre răstignire şi a murit pe Cruce? Spune-ne, care a fost bucuria ta la Înviere şi cum tânjea sufletul tău după Înălţarea Domnului? Sufletele noastre sunt atrase să cunoască viaţa ta împreună cu Domnul pe pământ, dar tu n-ai vrut să aşterni aceasta în scris şi ai învăluit în tăcere taina ta.

***

Multe minuni şi mile am văzut de la Domnul şi de la Maica Domnului şi nu pot să dau nimic în schimb pentru această iubire. Ce aş putea da Preasfintei noastre Stăpâne pentru că nu s-a scârbit de mine în păcat, ci m-a cercetat şi luminat cu milostivire? N-am văzut-o, dar Duhul Sfânt mi-a dat să o cunosc din cuvântul ei cel plin de har, şi mintea mea se bucură şi sufletul meu este atras spre ea cu atâta iubire, că şi numai chemarea numelui ei e dulce inimii.

Într-o zi, pe când eram un tânăr frate sub ascultare, mă rugam înaintea icoanei Maicii Domnului şi rugăciunea lui Iisus a intrat în inima mea şi a început să se rostească de la sine. Într-o zi ascultam în biserică o citire din proorocul Isaia, iar la cuvintele: „Spălaţi-vă şi vă veţi curăţa” (Isaia 1, 16), mi-a venit gândul: „Poate că Maica Domnului a păcătuit vreodată, chiar şi numai cu gândul”. Şi, lucru uimitor, în inima mea, deodată cu rugăciunea, un glas mi-a spus lămurit „Maica Domnului n-a păcătuit niciodată, nici măcar cu gândul”. Astfel, Duhul Sfânt a dat mărturie în inima mea despre curăţia ei. Dar în timpul vieţii ei pământeşti şi în ea a fost o oarecare nedeplinătate şi unele greşeli, dar fără de păcat. Se vede aceasta din Evanghelie atunci când, întorcându-se de la Ierusalim, nu ştia unde era Fiul ei şi L-a căutat împreună cu Iosif vreme de trei zile (Luca 2, 44-46).

***

Sufletul meu se înfricoşează şi se cutremură când se gândeşte la slava Maicii lui Dumnezeu. Mintea mea este slabă şi inima mea e săracă şi neputincioasă, dar sufletul meu se bucură şi e atras să scrie despre ea măcar un cuvânt. Sufletul meu se înspăimântă de o asemenea îndrăzneală, dar iubirea mă împinge să nu ascund recunoştinţa mea faţă de milostivirea ei. Maica Domnului nu şi-a aşternut în scris gândurile, nici iubirea ei pentru Dumnezeul şi Fiul ei, nici durerile sufletului ei în vremea răstignirii, pentru că nu le-am fi putut nicicum înţelege, căci iubirea ei pentru Dumnezeu e mai puternică şi mai arzătoare decât iubirea serafimilor şi a heruvimilor, şi toate puterile cereşti ale îngerilor şi arhanghelilor sunt mute de uimire în faţa ei. Chiar dacă viaţa Maicii Domnului e învăluită într-o tăcere sfântă, Bisericii noastre Ortodoxe Domnul i-a dat să cunoască că iubirea ei îmbrăţişează întreaga lume şi că, în Duhul Sfânt, ea vede toate noroadele de pe pământ şi, asemenea Fiului ei, îi este milă de toţi şi miluieşte pe toţi. Ah, dacă am şti cum iubeşte Preasfânta pe toţi cei ce păzesc poruncile lui Hristos şi cat îi este de milă şi se întristează pentru cei ce nu se îndreaptă. Am simţit acest lucru pe mine însumi. Nu mint, spun adevărul înaintea feţei lui Dumnezeu, pe Care sufletul meu Îl cunoaşte: cu duhul am cunoscut-o pe Preacurata Fecioară. N-am văzut-o, dar Duhul Sfânt mi-a dat să o cunosc pe ea şi iubirea ei pentru noi. Daca n-ar fi fost milostivirea ei, aş fi pierit de mult, dar ea a vrut să mă cerceteze şi să mă lumineze să nu mai păcătuiesc. Ea mi-a spus: „Nu-i frumos pentru mine să mă uit la tine să văd ce faci!”. Cuvintele ei erau plăcute, liniştite şi blânde, şi ele au lucrat asupra sufletului meu. Au trecut de atunci mai mult de patruzeci de ani, dar sufletul meu n-a putut uita aceste cuvinte dulci şi nu ştiu ce i-aş putea da în schimb eu, păcătosul, pentru dragostea ei faţă de mine, necuratul, şi cum voi mulţumi bunei şi milostivei Maici a Domnului. Cu adevărat, ea este Ocrotitoarea noastră la Dumnezeu şi chiar şi numai numele ei bucură sufletul. Or, tot cerul şi tot pământul se bucură de iubirea ei. Lucru minunat şi neînţeles. Ea viază în ceruri şi vede neîncetat slava lui Dumnezeu, dar nu ne uită nici pe noi, sărmanii, şi acoperă cu milostivirea ei tot pământul şi toate noroadele. Şi pe această Preacurată Maică a Sa Domnul ne-a dat-o nouă. Ea este bucuria şi nădejdea noastră. Ea este Maica noastră după duh şi, ca om, e aproape de noi după fire şi tot sufletul creştinesc e atras spre ea cu iubire.

Sursa: “Între iadul deznădejdii și iadul smereniei”, Ed. Deisis